Traind in lumea lui “Cesafac”?

14

”Când îi acuzi pe alții pentru nefericirea ta, e semn că ai nevoie de educație. Când te acuzi pe tine, e semn că abia ai început educația. Iar când nu mai acuzi pe nimeni, nici pe tine, nici pe alții, e semn că ți-ai desăvârșit educația”. (Epictet)

Bun regasit,

Pornind de la cateva discutii pe care le-am avut in acest inceput de an pot spune cu mana pe inima ca toate probleme noastre pot fi concentrate in doua randuri:

  • ce sa fac?
  • nu am timp.

Despre nu am timp vom vorbi altadata, astazi insa vreau sa iti vorbesc despre cesafac.

Indubitabil traim intr-o lume a libertatii totale, fiecare se simte pe deplin indreptatit sa faca ce vrea si cand vrea, si tocmai aceasta libertate ne zapaceste atat de tare incat de multe ori nici macar noi nu mai stim ce vrem.

Si translam aceasta nehotarare, teama in intrebarea “cesafac”. Si daca aceasta indecizie ar fi doar caracteristica tinerei generatii as intelege dar din pacate este o boala comuna noua tuturor.

Suntem pusi sa alegem intre o scoala si alta scoala (Maria are 6 ani), intre o profesie sau alta, intre a ne casatori sau a trai in concubinaj, intre a naste un copil sau nu, intre a avea curajul sa spui ceva sau a pleca capul.

Ne temem sa alegem si cred eu ca aceasta teama vine din incapacitatea noastra de a ne asuma raspunderea propriilor fapte si decizii.

Si suntem educati asa tocmai de societatea in care traim, care ne invata sa ne acoperim de hartii, de reguli si regulamente si cu ajutorul lor sa gasim mereu vinovati pe care sa dam vina.

Insa stiu ca viata noastra nu inseamna doar munca si contracte, ea inseamna in primul rand un tumult de sentimente, legaturi si sfasieri carora mereu trebuie sa le facem fata. Stiu ca un contract de munca nu te face automat cel mai bun angajat, dupa cum un certificat de casatorie nu iti garanteaza iubirea.

Si mai cred ca intrebarea fundamentala pe care trebuie sa ne-o punem in fiecare zi este: ce vrei sa faci cu viata ta dincolo de hartii, argumente, regrete.

Cu alte cuvinte in loc sa urasti si sa te consumi incet invata sa inveti din greseli, invata sa faci lucrurile diferit data viitoare, invata ca mereu viata iti ofera o a doua sansa si mai ales invata ca doar tu esti la carma propriei tale vieti si daca traiesti cu iluzia ca a-ti da puterea altcuiva, a lasa pe altul sa decida in locul tau, este mai bine, afla ca este doar o iluzie care pe termen lung se spulbera de fiecare data.

Nu-ti irosi viata intrebandu-i pe altii “cesafac” cand in adancul sufletului tau doar tu stii raspunsul corect.

Invata sa traiesti iertand mai mult si iubind deplin.

Pe curand,

rp_leo-foto-curs.jpg

Triburile mele…

ComputerDesktopWallpapersCollection940__061

Bun regasit,

De cand am citit cartea lui Seth Godin “Triburile” ma tot gandesc eu din ce triburi fac parte si mai ales cand voi incepe sa formez propriul meu trib.

Si asa am descoperit ca sunt membru de onoare al catorva triburi foarte importante.

In primul rand fac parte trup si suflet din tribul parintilor, al acelei categorii de parinti implicati direct in procesul de educatie. Ca membru al acestui trib cel mai mult imi place sa vorbesc, despre Maria fetita mea, evident, dealtfel nimic nou cand incepem sa vorbim despre copii nostrii parca este un concurs din care nu mai putem fi opriti :).

Apoi fac parte din tribul celor care merg la biserica. Aici cel mai mult apreciez linistea, rugaciunea si purificarea spirituala prin care trec periodic. Imi place deasemeni sentimentul unic de familie uriasa cu aceleasi valori, preocupari si dorinte.

Sunt membru si in tribul celor care lucreaza la banca si desi cunosc in profunzime o multime de informatii si mecanisme bancare este un domeniu in care ma simt un membru din esalonul inferior, care mai are foarte multe de invatat si descoperit.

Apoi fac parte din familia iubitorilor de Apple, o dragoste simpla si neconditionata, rasplatita zilnic prin performanta, siguranta si placere.

Sunt si membru in tribul cititorilor de carti, membru marcant de aceasta data care reuseste sa gaseasca mii de mici farame de timp pe care sa le dedice acestei pasiuni arzatoare. Si daca tot aloc atat de mult timp imi propun sa revin cu un topic destinat cartilor si autorilor mei preferati.

Desigur cand vorbesc de aceste triburi vorbesc de oameni cu care impartasesc aceleasi viziuni, valori si sperante, vorbesc de voi toti oamenii dragi din viata mea cu care imi impartasesc bunele si relele si cu care schimb zilnic sau saptamanal imbratisari si zambete.

Frumos este ca desi in esenta sunteti persoane total diferite, fiecare impreuna cu tribul sau, veniti in completarea unui segment important din viata mea, iar toate segmentele adunate formeaza intregul care ma defineste pe mine ca om.

Sunt extrem de curios, tu din ce triburi faci parte?

Este vreunul atat de important care sa-l impartasesti cu noi?

Atunci lasa-ne un comentariu… si schimba viata unui necunoscut.

Pe curand,

P.S. Cat despre a crea propriul meu trib, pot sa iti spun ca lucrez in fiecare zi la asta…

Iar despre tribul obsedatilor de dulciuri va vorbesc altadata.

rp_leo-foto-curs.jpg

Pledoarie pentr-un Vis

Windmill and Flower Field in Holland

Bun regasit,

Finalul de an a trecut cu pasi repezi si multi dintre noi ne mai facem inca bilantul anului care a trecut dar mai ales planuri de viitor.

Fie ca stim clar ce ne dorim, fie ne mai inspiram de pe ici pe colo, de regula planurile noastre nu depasesc limita anului care urmeaza.

Si ca o confirmare, pare sa fie si faptul ca dintre prietenii mei sunt foarte putini cei care au obiective clar definite pe termen lung ca sa nu mai vorbim de obiective de viata.

Mai mult suntem asaltati zilnic de o multime de sfaturi si pareri, de o varietate de uriasa de surse si autori care se inspira din istorie, religie, astronomie, etc.

Obiective simple sau din contra extrem de complexe scrise pe doua randuri sau pe pagini intregi, mereu prezentate ca fiind singura reteta care iti va asigura succesul.

Iar noi asaltati din toate partile facem singurul lucru previzibil, “ne lasam batuti” si nu facem nimic.

Eu recunosc ca la fiecare inceput de an incarc doua pagini cu obiective in toate ariile principale ale vietii ….si culmea unele se mai si realizeaza.

Insa cel mai adesea prin martie am si uitat de ele si le redescopar cu surprindere in decembrie cand ma apuca cheful de bilanturi.

Asa ca tot experimentand am tras pe propria piele doua concluzii extrem de importante:

– un vis devine obiectiv doar atunci cand lucrezi zi de zi cate putin la realizarea lui; doar asa cand ii aloci 5 sau mai multe minute zilnic indeplinesti conditia de baza faci ceva concret pentru a bifa cu succes realizarea lui;

– iar daca din motive obiective nu vrei sau nu poti sa faci ceva in fiecare zi pentru obiectivul tau atunci asigura-te ca il vezi scris undeva zilnic, macar asa nu il vei uita dupa cateva zile de la scriere;

In rest important este doar sa iti alegi un obiectiv, fie el cat de mic, va fi obiectivul tau pentru acest an, iar senzatia pe care o traiesti cand il vei indeplini este nepretuita…

Simt cu toata forta ca viata este mult mai frumoasa cand ai un scop cum ar fi: sa iti faci sotia fericita, sa obtii o marire de salariu, sa iti dublezi cifra de afaceri, sa faci rost de o surioara /fratior pentru fetita ta.

Iar in final iti mai spun doar atat, seara aceasta este la fel de buna pentru scris obiective ca oricare alta, asa ca de ce sa nu incepi…

Cu mult drag, pe curand,

rp_leo-foto-curs.jpg

Oameni care Zambesc

40

Bun regasit,

Atingand din nou tastatura, dupa o pauza de aproape o luna, datorata unei picaturi de apa care s-a imprietenit cu interiorul laptopului meu, realizez cat de dor mi-a fost sa scriu, sa va scriu :).

Am suferit mult dupa lipsa conexiunii permanente la internet, pe care am avut ambitia sa nu o inlocuiesc cu nimic si am concluzionat… este clar sunt dependent.

Dependent de filme, muzica, carti, subtitrari, recenzii, facebook, mailchimp, mail,  dar cel mai mult am resimtit lipsa unui vechi prieten numit “Pages” cu care imi hranesc ofurile, bucuriile, dar mai ales acea intensa nevoie de contributie si impartasire de experiente, trairi si emotii.

Mi-a fost dor de voi si de comentariile voastre scrise sau verbale, de like-urile si de fiecare pretios share :).

Am incheiat anul prins in iuresul sarbatorilor, parca tot mai scurte si mai lipsite de traditie, un an frumos in care am muncit mult, dar am reusit poate pentru prima oara cea mai eficienta combinatie intre efort si relaxare intre timp la serviciu si vacante.

Iar Maria a completat tot acest peisaj cu cea mai pura bucurie si cu multa dragoste, de mare, de Tara Sfanta, de munte, de joaca cu copii, de primul ei “Aventura Parc” si lista ar putea continua la infinit.

Noul an l-am inceput, fara laptop, insa plin de planuri mari, visuri si dorinte pe care sunt convins le vom transforma in realitate.

Ne propunem un an fara prea multe vacante, cu multa munca, in care vrem sa construim pas cu pas viitorul nostru pe multi, multi ani de acum inainte.

Vrem sa extindem si consolidam toate companiile pe care le-am ajutat sa se nasca in calitate de parinti si sa pornim in acelasi timp pe drumuri noi necunoscute.

Dar toate la timpul lor, pana atunci sunt bucuros ca sunt aici si fac unul dintre lucrurile care imi face cea mai mare placere… scriu.

Insa cel mai frumos aspect al acestui inceput de an este fara doar si poate zambetul oamenilor care ma inconjoara, mai prezent ca niciodata, mai viu mai plin de viata si de speranta.

Si am concluzionat ca imi place si vreau sa fiu mereu inconjurat doar de oameni care ma fac si pe care eu la randul meu ii fac sa zambeasca, deci prieteni cand ma vedeti zambiti, de dragul meu si al vostru, zambiti :).

Am atat de multe de impartasit cu voi incat astazi ma opresc aici, promit insa sa ma intorc maine plin de energie si entuziasm.

Pe curand,

rp_leo-foto-curs.jpg

Amintiri din Copilarie

BEiA (46)

Bun regasit,

 

Alaturi de muza mea Maria, retraiesc adesea clipele propriei mele copilarii. O copilarie frumoasa, fericita, plina de dragoste si energie.

O copilarie traita prin prisma curiozitatii, setei de cunoastere, a imaginatiei extrem de bogate si a visurilor legate de viitor.

Iti amintesti acele zile? Iti amintestesti cand visai sa devii un erou gata sa schimbe lumea, pregatit sa intre in istorie? Oare nu visam toti sa ne facem familiile mandre? Si intr-o oarecare masura nu ne dorim cu totii sa fim eroi, pentru noi, pentru cei dragi, dar mai ales pentru copii nostri.

Ne dorim sa le oferim lor tot ceea ce au nevoie si isi doresc, ne dorim mai ales sa le fim mereu alaturi, sa le daruim dragoste si sa le castigam respectul.

Cei de la Hollywood fac milioane oferindu-ne iluzia pentru cateva minute ca putem fii eroul care visam in copilarie. Si culmea suntem dispusi sa platim pentru o iluzie in loc sa ne dorim sa devenim cu adevarat ceea ce visam sa fim.

In copilaria mea am crescut inconjurat de spadasini, eroi de razboi sau politisti si evident mult timp m-am imaginat imbracat in uniforma.

Apoi ceva s-a intamplat si am pierdut acel dar pretios numit imaginatie fara limite. Am lasat cred eu mult prea usor loc indoielilor si fricilor in viata mea si asta m-a impiedicat mult timp sa constientizez macar ce fac si unde sunt.

Chiar astazi am auzit o prietena draga spunandu-mi “m-am trezit, a fost extrem de dureros, dar am reusit si acum vad multe din lucrurile pe care altadata le ignoram” si nu pot sa nu ma intreb de ce in cele mai multe situatii lasam durerea sa ne vindece?

Eu am fost norocos sa primesc in viata mea oameni speciali pe care eu i-am numit mentori, oameni pe care ii respectam si ii voi respecta mereu si ale caror sfaturi au patruns suficient de adanc astfel incat sa provoace schimbare.

Spun ca am fost norocos pentru ca nu i-am cautat si nici macar nu aveam habar cata nevoie am de ei.

Tu insa draga cititorule ai aceasta sansa, de a-ti cauta si gasi in mod constient un mentor, o persoana care sa te indrume, sa te ajute si mai ales sa te inspire.

Nu, nu ma intelege gresit nu ma recomand pe mine, nu imi arog un rol atat de important, eu sunt permanent onorat si recunoscator ca imi faci loc in timpul tau, in viata ta prin aceste randuri.

Si daca nu gasesti in jurul tau un astfel de om, mai cauta, el va veni, si in cel mai nefericit caz cauta un model on-line pe care sa il urmaresti pe toate canalele media disponibile.

Eu acum il urmaresc pe Robin Sharma si imi iau cu ajutorul lui resurse zilnice de energie, entuziasm si inspiratie :).

Sunt sigur ca poti si tu :).

Pe curand,

leo foto curs

Scrisoare de Dragoste

BestHDWallpapersPack1254_101

Bun regasit,

 

“De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. 
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 
Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. 
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. 
Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. 
Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. 
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. 
Dragostea nu cade niciodata.” (Imnul dragostei – I Cor. 13;1-8)

Cred in legea atractiei si din clipa in care am vorbit despre Dragoste ca fiind cel mai frumos Cadou, tot ceea ce aud, vad, citesc dar mai ales simt are legatura cu acest subiect.

Duminica in timpul slujbei religioase, la biserica am auzit acest minunat imn al dragostei din preambulul articolului. Trecand peste socul de a auzi asa ceva in biserica, am ramas doar cu sentimentul dulce al unei placeri intense, mi-a placut atat de mult incat mi-am propus sa il invat.

Zilele acestea citind o carte despre antreprenoriat, deci nu un roman de dragoste am descoperit poate cea mai frumoasa definitie a Dragostei “a-i da persoanei iubite puterea sa ne distruga avand increderea ca nu o va folosi”.

O definitie atat de profunda incat poate fi socotita fundatia oricarei casatorii, iar voi cei care aveti aceiasi ani de familie ca si mine intelegeti ce vreau sa spun.

Si ca sa completeze tot acest peisaj al dragostei un batranel mi-a marturisit deunazi: “sunt 18 ani de cand sunt singur”. O declaratie cutremuratoare deoarece doar Dragostea te poate face sa te simti singur in mijlocul lumii, al copiilor, prietenilor, cunoscutilor.

Extrem de frumos sentiment trait la toata intensitatea lui de om care iubeste cu toata fiinta aceiasi persoana chiar si dupa 18 ani.

Si inchei prin a va face o marturisire, de obicei sotia mea imi corecteaza si completeaza fiecare articol, pe acesta insa nu i-l voi da, i-l voi trimite sub forma unei scrisori de dragoste.

In final nu pot decat sa te invit sa te bucuri alaturi de mine de dragoste deoarece “Dragostea nu cade niciodata”.

Cu dragoste pentru voi,

leo foto curs

Cel mai frumos cadou

BEiA (80)

Bun regasit,

Au cazut primii fulgi de zapada si am trait si retrait bucuria copilariei la vederea fulgilor mari si generosi.

M-am bucurat din plin si de avantajul statului la casa atunci cand Maria pe la 10 seara s-a jucat in curte pret de doua ore facand om de zapada si plimband pisica cu sania.

Am avut si soare, am avut si frig, am avut clipe frumoase in familie sortand beteala si globurile dar si momente dragi cu prietenii facand planuri pentru Craciun.

Am baut vin fiert si m-am indopat cu mandarine.

Cu alte cuvinte simt tot mai pregnant, pe zi ce trece, apropierea momentelor de vis ale Sarbatorilor de Iarna.

Iar cel mai puternic sentiment pe care il am in suflet in aceste zile este DRAGOSTEA.

Dragostea pentru familia mea, pentru pruncul sfant care urmeaza sa se nasca, pentru toti cei care au nevoie de ajutor si de ce nu pentru mine.

Lumea ar fi mult mai frumoasa daca am invata de la copii si am imprastia neconditionat acest cadou in jurul nostru.

Copii iubesc tot: vestea ca un prieten drag vine acasa de sarbatori, apropierea zilei de Mos Nicolae, gandul la cadouri de oferit si de primit, fulgii de zapada, joaca, fructele si dulciurile, sa faca cozonaci si sarmale, sa manace din ele si mai ales sa ii faca pe cei din jurul lor fericiti.

Si simt ca principala noastra responsabilitate este, in aceste zile, sa daruim cat mai mult din dragostea nostra celor din jur.

Incepem asa cum este firesc cu cei dragi carora putem sa le acordam mai mult timp, mai multa atentie, mai multe imbratisari si sarutari si terminand cu necunoscutii semeni care au nevoie de un pic din preaplinul nostru pentru a se bucura de clipele de sarbatoare.

Daruind dragoste celor din jur reaprindem flacara sperantei, intarim credinta in bine si viitor si in cele din urma acoperim pentru o clipa partea urata a vietii cu un fulg de zapada.

Nu trebuie decat sa ne imaginam milioane de fulgi de zapada stralucind curat si frumos pentru a intelege de ce fiecare dintre noi trebuie sa contribuim cu acest unic sentiment la construirea lumii pe care ne-o dorim.

Cadoul meu pentru voi este aceasta superb de adanca poezie de dragoste scrisa de unul dintre cei mai valorosi poeti americani E.E. Cummings (evident recomand direct varianta in limba engleza):

Undeva unde nu am calatorit niciodata,

Undeva unde nu am calatorit niciodata, cu draga inima
dincolo de orice experienta, in ochii tai infasurati in tacere.
In cele mai delicate gesturi sunt lucruri care ma inconjoara
sau pe care nu le pot atinge pentru ca sant prea aproape.
Orice privire a ta cat de usoara ma va deschide
cu toate ca m-am inchis in mine ca degetele
pe care le deschizi petale cu petale.
Eu insami, in timp ce primavara
care deschide (atingand misterios, dibace) primul trandafir
sau daca dorinta ta e sa ma inchizi, eu si viata mea
ne vom inchide brusc, elegant
ca atunci cand inima acestei flori isi imagineaza
zapada asternandu-se grijulie, in cadere;
Nimic din ce putem percepe in aceasta lume nu egaleaza
puterea fragilitatii tale intense: a carei substanta
ma atrage cu culoarea tinuturilor ei,
daruindu-mi moarte si vesnicie cu fiecare respiratie
Nu stiu ce din ceea ce esti inchide si deschide;
ceva din mine dar intelege ca vocea ochilor tai e mai
adanca decat orice trandafir si
nimeni, nici macar ploaia marunta nu are maini atat de mici.

Cu multa dragoste,

rp_leo-foto-curs.jpg

Cadoul de Craciun

819

Bun regasit,

 

Fara voia mea in ultimile saptamani cursul meu “Despre Fericire, Prosperitate si Succes” a devenit subiect principal de discutii in diverse medii implicate in dezvoltarea personala.

Este un curs tare drag mie, fiind primul creat, care a ajuns la a patra editie si pe care de regula il lansez vara deoarece este perioada in care eu am cel mai mare nivel de energie si voi cel mai mult timp pentru a-l citi.

Si tot fara voia mea am in fiecare zi cate o persoana care isi doreste sa se inscrie sau care imi spune ca il reciteste cu drag ori de cate ori ii este greu.

Cursul se adreseaza tuturor celor care vor sa faca o schimbare in viata lor si sunt pregatiti sa urmeze pasii necesari pentru a transforma aceasta dorinta in realitate. Vei avea ocazia sa experimentezi diferite reactii: uimire, entuziasm, curiozitate, tristete, rasete si chiar lacrimi, dar adevaratul scop al cursului este sa te incurajeze sa iei o decizie, decizia de a-ti schimba viata. Desigur acest lucru inseamna cu totul altceva pentru tine decat a insemnat pentru mine sau pentru Steve Jobs, Sylvester Stallone sau orice alta personalitate la care voi face referire, insa oricare ar fi viziunea ta, cursul acesta isi propune sa te ajute sa intelegi ca ai capacitatea de a-ti realiza visul in ciuda celor care cu bunavointa iti spun ca este imposibil.

Pentru mine totul a inceput cu un vis. Cu o viziune si o nevoie aceea de a impartasi si celor din jurul meu comorile pe care le descopar in fiecare zi in cartile atat de dragi mie. Carti care m-au inspirat si m-au ajutat sa ma transform din omida legata de obiceiuri proaste si rutine obositoare in fluture liber si plin de energie care sunt acum.

Apoi, deoarece eram pregatit, in viata mea am inceput sa descopar oameni speciali pe care eu i-am numit mentori, care m-au indrumat si continua sa ma sprijine ori de cate ori am nevoie.

Cursul meu se adreseaza tuturor celor care cauta excelenta in viata lor. Si prin asta inteleg fericire, prosperitate si succes. Si stiu ca viziunea aceasta asupra excelentei este diferita de la persoana la persoana. Ea poate fi observata la un tanar sportiv care inscrie in ultima secunda de joc, la un antreprenor care exceleaza in domeniul sau de activitate, dar si la o mama singura care lucreaza toata ziua, are grija de copii si in plus dovedeste si vointa si perseverenta de a deschide o afacere care sa schimbe viata familiei ei.

Indiferent care este visul tau trebuie mai intai sa clarificam unde suntem apoi sa vizualizam punctul in care vrem sa ajungem si rezultatele pe care vrem sa le obtinem.

Pentru inceput avem un curs care se deruleaza pe parcursul urmatoarelor 3 luni, luni de iarna cu zile scurte si nopti calduroase numai bune pentru citit si implementat, apoi avem o viata intreaga de transformare si dezvoltare.

Cursul poate fi pentru tine sau pentru cineva drag, un dar inedit si cu bataie lunga, oferit in preajma Craciunului.

Acest curs costa in mod normal 300 de lei insa pentru ca vreau sa fiu printre cei care iti fac cadouri de Sarbatori ti-l ofer in aceasta perioada cu doar 200 de lei si daca esti student cu numai 150 de lei.

Asta inseamna mai putin de 70 de lei pe luna, bani pe care ii poti investi in tine, in cresterea si transformarea ta in omul care visezi sa fii.

Voi relasansa acest curs de ziua nationala a Romaniei si deoarece nu sunt decat 30 de locuri, te invit sa iei o decizie corecta pentru tine cat mai repede.

Cu recunostinta,

rp_leo-foto-curs.jpg

Bucuria de a Darui

ComputerDesktopWallpapersCollection940__110

Bun regasit,

 

Am fost, sunt si voi fi darnic si nu o spun ca sa ma laud deoarece uneori impulsul meu de a darui merge la extrem, o spun deoarece este unul din principalii mei factori generatori de fericire.

Exista o chimie unica intre a darui si sufletul meu care de fiecare data este inundat de un hormon de fericire, de liniste, de calm si mai ales de un sentiment plin de contributie.

Imi propun constient sa fac acest lucru in fiecare zi si desi uneori mai uit in cele mai multe zile imi iese.

Daruiesc desigur bani, bunuri, destul de des haina de pe mine :), dar si zambete, incurajari si speranta.

Simt ca acest sentiment ma incearca mai pregnant in perioada Sarbatorilor si gandesc evenimente de amploare insa incerc sa nu il ingnor nici in restul timpului.

Poate cea mai frumoasa amintire despre daruri de sarbatori o am de acum cativa ani cand pe o iarna adevarata cu zapada pana la brau, am carat, la miezul noptii de Ajun, unei familii extrem de sarace cu 4 copii mici: un brad cu toate podoabele necesare, plus cadouri pentru ei si pentru fiecare copil jucarii si imbracaminte. Desi nu am fost acolo surpriza si bucuria acelor copii a fost totala.

Am incercat apoi, sa ramanem mereu prezenti in viata lor macar de Sarbatori incercand sa le daruim speranta ca viata poate fi si altfel.

A darui si a contribui sunt doua dintre cele mai profunde dovezi ca oamenii sunt superiori cu ceva celorlalte specii.

Am aceste doua sentimente in fiecare zi in care sunt alaturi de copii Fastrackids, acesti bulgarasi de puritate si energie pozitiva.

Simt ca pun si eu umarul la formarea lor ca viitori adulti responsabili, puternici si increzatori in fortele proprii. Intr-un fel simt ca pot contribui la o Romanie a viitorului la care acum indraznim doar sa visam.

Vad asta in fiecare zi in sclipirea jucausa din ochii fetitei mele sau in zambetele largi care lumineaza fetele copiilor atunci cand lectia se termina.

Si extrem de surprinzator am vazut asta si in ochii studentilor alaturi de care am fost saptamana trecuta, pentru prima oara in viata mea, in calitate de speaker motivational.

Cu emotii uriase dar si cu multa daruire, mi-am pregatit prezentarea pana la cel mai mic detaliu: Maria asistenta (a facut rapid cateva cuceriri), bomboane la introducere, discursul repetat cu voce tare si inregistrat (in drum spre si dinspre Constanta), intrebari deschise si inchise, implicare, premii, feed-back.

A fost un vis, o prezentare de o ora care a durat doua ore, tineri minunati dornici sa afle si sa ma descoasa, de care m-am despartit cu greu. Ii multumesc si acum minunatei Marta Bencze care a facut aceasta intalnire posibila.

Am plecat cu regretul ca nu am avut timp suficient sa le transmit tot ceea ce cu durere si placere am acumulat pana acum.

Insa rasplata pe care am citit-o in privirea lor este nepretuita.

Daca esti trist sau poate nefericit, deznadajduit sau pesimist, lipsit de energie si pasiune am un singur sfat sa iti dau: DARUIESTE.

Si viata ta se poate schimba radical…

Cu drag,

rp_leo-foto-curs.jpg

photo

Bun regasit,

 

“Uit atât de multe, sunt speriat de viață

Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față.
Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva
Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva.
Azi brațul meu bătrân, îmi tremură într-una
Și timpul m-a uscat, băiatul meu, ca pruna.
Când tu erai copil, și ne-ntrebai mereu…
La toate-ți răspundeam, nu ne era prea greu.
Cu mintea mea uitucă, pun întrebări prea multe
Dar sunt nevinovate, nu vor să te insulte.
Nu mă certa copile, de vărs supa pe mine
Când tu erai copil, eu nu țipam la tine.
Așa e legea firii, omu’ spre bătrânețe…
Precum copilul mic, din nou ‘tre să învețe.
Îndură-te de mine, deși îți sunt povară
Bătrânețea, știi? Atât mi-e de amară!
Mai stau un timp cu tine, dar la un asfințit
Se va găta amarul, mi-e viața pe sfârșit!
Eu voi pleca copile, să fiu cu a ta mamă
O tot aud într-una, pe nume cum mă cheamă!
N-am să-ți mai fiu povară, mă iartă de ți-am fost
În inimă la tine, căutat-am adăpost!”

Jurca Marinela Florina

Fara a-mi dori sa fiu neaparat in ton cu fierberea plina de viata prin care trece natiunea in aceste zile de alegeri si post-alegeri, vreau sa va vorbesc despre cei batrani si uneori mult prea usor uitati.

Astazi, in anul de gratie 2014, am auzit o persoana, in varsta, pe care o cunosc si o respect ca ii este pofta sa manance carne.

Am ramas blocat, deoarece, desi, eu nu mai manac carne decat extrem de rar, atunci cand imi este pofta o fac pur si simplu.

Insa, sa descopar ca sunt oameni care din lipsa de bani si din mandrie, ajung sa nu mai manance carne cu saptamanile, impotriva a ceea ce isi doresc, mi-a frant inima.

Sigur, in exemplul pe care l-am dat, am rezolvat cu usurinta problema organizand asa fara motiv un gratar si voi avea grija ca pe viitor aceasta problema sa dispara din viata acestor oameni.

Insa raman toti ceilalti, atat de des inselati, cumparati, infranti, dezradacinati si deznadajduiti.

Si totusi mandri, cinstiti, gata mereu sa iti sara in ajutor sau sa imparta cu tine putinul lor.

Solutia lor suntem noi, noi toti, cei tineri, plini de energie, pasiune si visuri marete, gata sa schimbam lumea si odata cu ea gata sa ne schimbam si pe noi, gata sa crestem si sa ne implinim.

Si cu cat vom constienta mai repede ca nu putem face toate aceste lucruri fara ei, fara intelepciunea lor, fara grija si intelegerea lor cu atat mai bine le va fi si lor si noua.

Asa ca fac un apel catre voi toti, priviti-i pe cei batrani ochii larg deschisi, ajutati-i, ascultati-i, luati cu voi intelepciunea lor si adaugati-o in vietile voastre iar lor lasati-le speranta…

Speranta ca sunt utili atunci cand au grija si va educa copii, speranta ca fac parte din familie atunci cand ii implicam in vietile noastre si ii lasam sa se bucure sau sa sufere alaturi de noi.

Iubiti-i, respectati-i si mai ales traiti alaturi de ei si prin ei.

Pe curand,

rp_leo-foto-curs.jpg