photo

Bun regasit,

 

“Uit atât de multe, sunt speriat de viață

Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față.
Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva
Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva.
Azi brațul meu bătrân, îmi tremură într-una
Și timpul m-a uscat, băiatul meu, ca pruna.
Când tu erai copil, și ne-ntrebai mereu…
La toate-ți răspundeam, nu ne era prea greu.
Cu mintea mea uitucă, pun întrebări prea multe
Dar sunt nevinovate, nu vor să te insulte.
Nu mă certa copile, de vărs supa pe mine
Când tu erai copil, eu nu țipam la tine.
Așa e legea firii, omu’ spre bătrânețe…
Precum copilul mic, din nou ‘tre să învețe.
Îndură-te de mine, deși îți sunt povară
Bătrânețea, știi? Atât mi-e de amară!
Mai stau un timp cu tine, dar la un asfințit
Se va găta amarul, mi-e viața pe sfârșit!
Eu voi pleca copile, să fiu cu a ta mamă
O tot aud într-una, pe nume cum mă cheamă!
N-am să-ți mai fiu povară, mă iartă de ți-am fost
În inimă la tine, căutat-am adăpost!”

Jurca Marinela Florina

Fara a-mi dori sa fiu neaparat in ton cu fierberea plina de viata prin care trece natiunea in aceste zile de alegeri si post-alegeri, vreau sa va vorbesc despre cei batrani si uneori mult prea usor uitati.

Astazi, in anul de gratie 2014, am auzit o persoana, in varsta, pe care o cunosc si o respect ca ii este pofta sa manance carne.

Am ramas blocat, deoarece, desi, eu nu mai manac carne decat extrem de rar, atunci cand imi este pofta o fac pur si simplu.

Insa, sa descopar ca sunt oameni care din lipsa de bani si din mandrie, ajung sa nu mai manance carne cu saptamanile, impotriva a ceea ce isi doresc, mi-a frant inima.

Sigur, in exemplul pe care l-am dat, am rezolvat cu usurinta problema organizand asa fara motiv un gratar si voi avea grija ca pe viitor aceasta problema sa dispara din viata acestor oameni.

Insa raman toti ceilalti, atat de des inselati, cumparati, infranti, dezradacinati si deznadajduiti.

Si totusi mandri, cinstiti, gata mereu sa iti sara in ajutor sau sa imparta cu tine putinul lor.

Solutia lor suntem noi, noi toti, cei tineri, plini de energie, pasiune si visuri marete, gata sa schimbam lumea si odata cu ea gata sa ne schimbam si pe noi, gata sa crestem si sa ne implinim.

Si cu cat vom constienta mai repede ca nu putem face toate aceste lucruri fara ei, fara intelepciunea lor, fara grija si intelegerea lor cu atat mai bine le va fi si lor si noua.

Asa ca fac un apel catre voi toti, priviti-i pe cei batrani ochii larg deschisi, ajutati-i, ascultati-i, luati cu voi intelepciunea lor si adaugati-o in vietile voastre iar lor lasati-le speranta…

Speranta ca sunt utili atunci cand au grija si va educa copii, speranta ca fac parte din familie atunci cand ii implicam in vietile noastre si ii lasam sa se bucure sau sa sufere alaturi de noi.

Iubiti-i, respectati-i si mai ales traiti alaturi de ei si prin ei.

Pe curand,

rp_leo-foto-curs.jpg

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *